06 – Apariții editoriale

Apariții editoriale

Laudă țăranului românLaudă țăranului român

“LAUDĂ ŢĂRANULUI ROMÂN” 

Discursuri de recepţiune în Academia română – 1909-1941, antologie, prefaţă şi note de Mihai Ungheanu:
Duiliu Zamfirescu, Titu Maiorescu, Barbu Delavrancea, Octavian Goga, Mihail Sadoveanu, Lucian Blaga, Liviu Rebreanu, Nichifor Crainic.

“Editura Fundaţiei “Nişte Ţărani” inagurează cu această antologie – pe care am sugerat-o criticului şi istoricului literar Mihai Ungheanu şi căreia am socotit firesc să i se adauge incendiarul “1907 din primăvară până’n toamnă” , reprodus după ediţia princeps, cu un cuvânt înainte al criticului şi istoricului literar Valeriu Râpeanu – o colecţie intitulată, sper, sugestiv: „Chestiunea ţărănească”.”

Dinu Săraru

Volumul ,,Laudă țăranului român“ a fost lansat în ziua de 13 noiembrie 1999, în cadrul Simpozionului ,,Civilizația rurală 2020“ și cuprinde discursuri de recepție la Academia Română, care au avut ca subiect lumea țărănească.

Cartea SlătioareiCartea Slătioarei

“CARTEA SLĂTIOAREI”
“Moare, sub ochii noştri, un meşteşug de ispravă, bătrân cât o istorie veche întreagă’’.
Corina Mihăescu s-a aplecat asupra olarilor Slătioarei şi poveştii lor cu o rară dăruire, pentru a da la iveală cartea de azi, ca şi când ar fi scris un testamen al acestei lumi de odinioară ce nu merită să piară din amintirile noastre.
Dar dacă această carte va îndemna pe cineva dintre urmaşii de azi ai olarilor Slătioarei să continue o mare tradiţie ?!
Oricum ar fi, Cartea Slătioarei, scrisă de Corina Mihăescu, este un act de restituire care merită toată recunoştinţa noastră, şi a mea în primul rând, care mai cred încă în perenitatea civilizaţiei rurale şi în rolul ei ozonant.”
Dinu Săraru 

Cartea Slătioarei’’ este, în cele din urmă, rezultatul gestului de nobilă înţelegere şi solidaritate al Domnului Dinu Săraru, apărătorul acestei lumi fascinante, fără de care călătoria mea în inima Slătioarei nu ar fi existat şi nici nu ar fi ajuns sub privirea ta, cititorule !”
Corina Mihăescu  –  Bucureşti, decembrie 2001

Cartea SlătioareiCartea Slătioarei
Ceramica de HurezCeramica de Hurez
Ceramica de HurezCeramica de Hurez

Albumul de artăCERAMICA DE HUREZ

“Ceramica de Hurez”  este, neapărat, cartea care trebuia să se afle sub egida Fundaţiei  Naţionale pentru Civilizaţie Rurală “Nişte Ţărani”, pentru că această celebră ipostază a artei tărăneşti : talerul şi ulciorul şi bobicul şi floralul şi castronul şi cana de apă vie pe care, aidoma lui Dumnezeu, olarii Hurezeni, luând pământ de sub picioarele lor, le-au izvodit cu ochii minţii şi cu mângâierea mâinilor şi le-au ars şi le-au smălţuit astfel încât să nu semene cu nimeni altele de pe lume, reprezintă argumentul tulburător al unei identităţi de civilizaţie ţărănească unică.
Corina Mihăescu bine merită, astfel, şi ea, salutul solidar al Fundaţiei care se vede şi prin albumul de faţă răsplătită pentru tot ce a făcut până azi într-o zbatere, recunoscută, e drept, ca fiind de utilitate publică, dar trăind, de 8 ani, mai ales din frumoase şi nobile pomeni.
În sfârşit, se cuvine să mai spun că , din nefericire, nu mă îndoiesc deloc azi că vor trece mulţi ani până când altcineva va mai găsi tăria sufletească şi harul şi puterea unei dăruiri atât de pătimaşe şi de inspirate în slujba roatei olarului din Hurezi. “
Dinu Sărăru – iunie 2005

Cum să-i mulţumeşti scriitorului Dinu Săraru pentru că se străduieşte să ne amintească cine suntem şi cum să ne păstrăm moştenirea spirituală, unicitatea tradiţiei artei populare româneşti ? Cum să-i mulţumeşti că a girat munca de cercetare depusă de doamna Corina Mihăescu, etnolog deţinută, care cu o meticulozitate absolută ne aşează în palme şi în suflete frumuseţea ceramicii de Hurez ? Olăritul – acest meşteşug vechi, conservat cu respect, în mare taină de vâlceni, a depăşit de mult graniţele ţării, devenind un simbol românesc, primit cu entuziasm în toată lumea, este o invitaţie la rememorarea obârşiilor.
Încercăm aşa … simplu şi firesc … în linişte, să parcurgem demn de încrederea acordată, drumul lung şi anevoios pe care aceştia au ales să -l facem împreună.
Şi pentru că această carte să ajungă la noi toţi, se cuvine să adresăm cele mai sincere mulţumiri Patronatului Industriei Tipografice din România – UGIR 1903, domnului preşedinte Cristian Constantinescu, domnului vicepreşedinte Sorin Mihăilescu, pentru devotamentul, competenţa şi reuşitele exemplare dovedite în nobila artă a tiparului.
Fără bunăvoinţa acestora, fără migala tipografilor, fără echipa care nu a avut odihnă până la aparăţie, această carte ar fi rămas, poate, mult timp, o aşteptare.
Sperăm să ne întâlnim cu dumneavoastră la final şi să primiţi munca noastră cu acelaşi firesc cu care aşezaţi pe masă o oală de lut.
Vă aşteptăm cu drag să ne treceţi pragul de fiecare dată când doriţi să bucuraţi pe cineva.
România înseamnă identitate. “Ceramica de Hurez” o demonstrează.
Editura Contrast

Album  “STILUL VICŞOREANU”

“Dramatismul, virtutea desenului, poezia culorii, îl aşează pe Victor Vicşoreanu în lumea ceramiştilor români la înălţimea la care se află Ciucurencu în lumea picturii.”
Dinu Săraru

“Încercarea de a vorbi despre stilul Vicşoreanu, trebuie să înceapă de la cunoaşterea omului şi a resorturilor sale.
Stilul este omul însuşi. Omul – suflet, omul – meşter, omul – artist, omul – creator, omul – căutător, omul – poet, omul – gânditor, iată doar câteva dintre faţetele bine şlefuite ale personalităţii lui Victor Vicşoreanu. Ele reflectă un stil ales şi îşi dezvăluie o imagine clară către căutătorul de karate, numai în măsura în care acesta nu lasă necercetat niciunul dintre binoamele amintite.”
Dr. Corina Mihăescu 

“Ceea ce mi se pare cu totul remarcabil la acest mare artist, care este Victor Vicşoreanu, este o pătimaşă, neîmblânzită sete de a inova. De fiecare dată, vizitându-l, mi-a arătat, cu un amestec de mândrie şi curiozitate, ca să-mi ghicească părerea, altceva. Acest altceva se înscrie aceluiaşi perimetru de artă şi de tradiţie, este , cu alte cuvinte, aceeaşi ceramică horezană pe care o ştiu şi totul filonul talentului său, se infiltrează subteran, cu o neînfricată voluptate a creaţiei, dând fiecărui vas nou o nouă strălucire.”
Lucian Avramescu 

“În satul său de olari, sat vătruit pe o tâmplă a vâlcii, cărând cu spinarea, frământând cu tălpile, plămădind cu palmele, smăţuind cu gândul şi arzând cu jarul inimii pământul, străchinile şi ulcioarele sale, olarul Victor Vicşoreanu scrie istorie, chiar dacă multora dintre noi ne-ar veni peste măsură de greu a înţelege, a crede şi a preţui un asemenea lucru.”
George Ţărnea

Stilul Vicșoreanu de Corina MihăescuStilul Vicșoreanu de Corina Mihăescu
Valea măcrișului un sat din bărăganValea măcrișului un sat din bărăgan

“VALEA MĂCRIŞULUI UN SAT DIN BĂRĂGAN” 

“Nici una dintre cadrele şi manifestările de viaţă ale satului pe care l-au ales spre studiere nu au rămas în afara razei privirii iscoditoare, dornică să afle adevărul curat despre viaţa tăranului român dintr-un bărăgan abandonat de guvernele tranziţiei.

Înclinaţiile aspiranţilor cercetători s-au întâlnit cu filosofia unei fundaţii, Fundaţia “Nişte Ţărani”, şi a unui om atât de profund dedicat lumii tăranului român în toate expresiile şi manifestările ei de viaţă, preşedintele acestei fundaţii, scriitorul Dinu Săraru.”

Prof.Univ.Dr. Ilie Bădescu

“O SCRISOARE PIERDUTĂ LA TEATRUL MIC”

“TEATRUL MIC (1977 – 1989), văzut de:

Acad. Răzvan Theodorescu              Octavian Paler

Acad. D.R. Popescu                           Mihaela Tonitza Iordache

Acad. Nicolae Breban                       Adriana Popescu

Lucrare apărută în “Colecţia revistei Clipa” iniţiate de Dinu Săraru.

Editor : Fundaţia Naţională pentru Civilizaţie Rurală “Nişte ţărani”, 2011.”

O scrisoare pierdută la teatrul micO scrisoare pierdută la teatrul mic
Țăranii și cele patru monarhateȚăranii și cele patru monarhate

“ŢĂRANII ŞI CELE PATRU MONARHATE”

“Invitaţia maestrului Dinu Săraru de a strânge într-un volum publicistica de la revista Clipa m-a încurajat să lărgesc hotarele acestui volum şi să include şi o parte a publicisticii de la Ziarul Lumina dimpreună cu alte câteva bucăţi care aşteaptă în sertar seria nouă a revistei Clipa. Titlul acestui volum de publicistică are legătură cu ideea uneia dintre scrierile uitate ale lui Dimitrie Cantemir despre imperiu şi cu reflecţiile mele asupra particularităţii istoriei universale. Dacă ar fi să mă refer la cea mai teribilă profeţie ţărănească aş aminti romanele maestrului Dinu Săraru, care n-au fost încă cercetate la pragul lor de alarmă, ilustrând odată în plus simptomul cronicizat al culturii române, zguduită încă de un devastator de calaj dintre creaţie şi receptare. Şi totuşi, fără de un document ca acesta progresul unei sociologii a chestiunii ţărăneşti este imposibil, oricât de mare ar fi orgoliul sociologilor pozitivişti.”

Prof.Univ.Dr. Ilie Bădescu

Țăranii și cele patru monarhateȚăranii și cele patru monarhate
Gânduri îngrijorateGânduri îngrijorate

GÂNDURI ÎNGRIJORATE

“Privesc înainte, spre un viitor încă nebulos şi caut necontenit, pentru a-l înţelege mai bine, să-l leg de ce a fost, preţuiesc şi iubesc istoria, cartea trecutului şi pledez pentru dezvolarea culturii şi ştiinţei ca reazăm al omului în lupta sa pentru supravieţuire spirituală.

În acest mic volum, prin bunăvoinţa Fundaţiei Naţionale pentru Civilizaţie Rurală “Nişte Ţărani”, careia îi adresez mulţumirile mele, am strâns articole publicate “Clipa”, încă de la începuturile ei.

Intervenţiile şi retuşurile au fost minore, dar, în schimb, s-a impus o reordonare tematică a lor.

În ansamblu, această mică carte este şi o fereastră către cunoaşterea anilor ce i-am trăit, cu unele probleme ale lor, cu supărări şi incertitudini, dar şi cu nădejdea neştirbită într-o îndrepatare a lucrurilor nefireşti.”

Acad. Dan Berindei

 “ARNOTA – GOLGOTA ROMÂNEASCĂ”

“Arnota, ca un potir de argint ocrotit de stânca Builei, este şi va rămâne un simbol tulburător al arhitecturii sacre a Oltenieide sub munte, giuvaierul salbei de sfinte  lăcaşuri creştine ce spuzesc ca  varul păreţilor lor miniaturali, abia ascunşi de frunzele prunilor şi merilor, şi gutuilor, şi zarzărilor, culmiloe dealurilor vâlcene, bisericuţe pe care un inspirat le-a numit fericit “ Tămâioarele”, ctitorii ale ţăranilor înstăriţi şi ale preoţilor de ţară, şi stareţilor de mănăstiri, şi boiernaşi, mazili şi vătafi de plai, abia dezlipiţi din albia izvorului lor ţărănesc.”
Dinu Săraru 

“Arnota, mănăstire voievodală şi “candelă nestinsă” care veghează dintru-nălţimea muntelui la împlinirea Cuvântului lui Dumnezeu prin harul divin şi “aluatul” neamului românesc.
Binecuvântăm şi felicităm pe iniţiatorul şi aztorii albumului dedicat Mănăstirii Arnota, ce apare prin grija Fundaţiei “Nişte Ţărani”, al cărei fondator şi preşedinte este domnul Dinu Săraru, îndemnând pe cititori să poposească sau să revină la ctitoria conştiinţei ortodoxe române.”
I.P.S. Emilian Lovişteanu
Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului

Arnota Golgota româneascăArnota Golgota românească
Apus de soare din nou pe scena Teatrului NaționalApus de soare din nou pe scena Teatrului Național

APUS DE SOARE

“Atât textul piesei lui Delavrancea, cât şi spectacolul regizat de Marietta Sadova şi Mihail Zirra au stârnit interesul cronicarilor dramatici, al unor scriitori şi, bineînţeles, al lui George Călinescu.

Sub numele Dinu Săraru, citeam în Contemporanul de vineri, 6 aprilie 1956, articolul : Completare la o cronică dramatică, receptat cu satifacţie de către public, dar şi de colectivul de artişti de la Teatrul Naţional. Dinu Săraru socoteşte creaţia lui Geoge Calboreanu ca un “exemplu pentru tinerii artişti”, ce merită “o analiză minuţioasă”.”

Pavel Ţugui

Apus de soare din nou pe scena Teatrului NaționalApus de soare din nou pe scena Teatrului Național
L-am cunoscut pe Tudor ArgheziL-am cunoscut pe Tudor Arghezi

“L-AM CUNOSCUT PE TUDOR ARGHEZI”

            Nicolae Dragoş consideră apariţia acestei cărţi ca o datorie de conştiinţă faţă de memoria lui Tudor Arghezi, care în lunga şi dramatica sa existenţă trebuie să fi cunoscut multă lume de la Regi până la ultimul ţărani.

            Doi oameni au susţinut şi încurajat iniţiativa “olteanului de la Glogova”, Nicolae Dragoş, de a aduna mărturiile arghezologice : doamna Mitzura Arghezi, fiica poetului, amfitriona inegalabilă de la “Mărţişor” şi reputatul scriitor Dinu Săraru, întemeietorul Fundaţiei Naţionale pentru Civilizaţie Rurală “Nişte Ţărani”.

L-am cunoscut pe Tudor ArgheziL-am cunoscut pe Tudor Arghezi
Danton Mircea AlbulescuDanton Mircea Albulescu

,,Mircea Albulescu – în Danton – o creație unică ilustrînd dezlănțuirea unui talent unic. Mircea Albulescu – în Danton – un moment de referință în teatrul românesc modern. Sîntem, întradevăr, datori să aplaudăm fără rezerve această performanță și să nu ne zgârcim la elogii pentru că, așa cum se va vedea în timp, creația tânărului, totuși, actor va fi greu de egalat vreodată.

Ce mare bucurie pentru un cronicar să poată constata, alături de exigentul public care aplaudă copleșit la final, că Teatrul românesc are azi actori atît de dăruiți și că acest teatru are, astfel, șansa de a înscrie o epocă de aur!”
Dinu Săraru – la premiera din 1974

Danton Mircea AlbulescuDanton Mircea Albulescu
Friza potecașilorFriza potecașilor

Friza Potecașilor

Viorești, Slătioara

Ctitoria potecaşilor de la Vioreşti si-a recăpătat lumina de la începuturi, ca să dăinuie de-a lungul secolelor şi să iradieze spiritualitate, intru slava lui Dumnezeu şi întru pomenirea celor care au osârduit la ridicarea acestui sfânt lăcaş.

Drd. Florin Epure

Vezi și alte programe ale Fundației ”Niște Țărani”