05 – Cocoșul de Hurez
Tărgul Ceramicii Populare Românești ,,COCOȘUL DE HUREZ”
În primul weekend din luna iunie, anual, de peste 40 de ediţii, la Horezu, în campingul ,,Trei Stejari’’ se desfăşoară renumitul Târg al Ceramicii Populare Româneşti ,,Cocoşul de Hurez’’, la care participă un număr mare de meşteri olari din ţară cât şi din alte ţări. Creaţiile lor sunt supuse aprecierii unui juriu format din personalităţi marcante ale etnografiei şi folclorului românesc, acordându-li-se premii (diplome, medalii şi bani) celor mai frumoase creaţii prezentate.
Începând cu anul 2000 și până în prezent, Fundația Națională pentru Civilizație Rurală ,,Nişte ţărani” a fost co-organizator al renumitului ,,Cocoş de Hurez – Târgul de ceramică populară românească”, ce s-a desfăşurat, în fiecare an, în prima duminică a lunii iunie, în oraşul Horezu judeţul Vâlcea, la Complexul ,,3 Stejari”, unde și-au prezentat creațiilor lor artistice ceramiști români cât și străini.
În cadrul acestui târg, Preşedintele fondator al Fundaţiei Naţionale pentru Civilizaţie Rurală ,,Nişte ţărani” renumitul scriitor Dinu Săraru a decernat la fiecare ediție a târgului Premiul Fundaţiei ,,Nişte ţărani”, acordat unui meșter ceramist pentru frumusețea formelor şi a motivelor populare, pentru grija faţă de estetica formelor, pentru strălucirea smalţului etc.
“Voievodala ctitorie a Brâncoveanului unind între zidurile ei de renaştere românească Biserica sfântă şi chiliile monahale, precum şi vestitul cocoş ca un simbol al orgoliului oltenesc de sub munte, dar şi al unei arte întemeiată pe bulgărele de lut, izvodită de mâinile domneşti ale olarilor ce au nemurit cu numele meseriei lor numele unui sat întreg, sunt peceţile de har ale Hurezilor sub un cer care începând din iunie te lasă noaptea să atingi stelele ca şi când ar fi mere văratice şi nu-ţi rămâne decât să le culegi şi să le vâri în sân.”
Dinu Săraru
“Înflorirea artistică de acum 3 veacuri , din timpurile de glorie ale Brâncoveanului şi ale cantacuzinilor avea să izvodească, alături de biserici şi palate, o ceramică strălucitoare încununată de olăria – până astăzi cultivată de artişti populari specifică plaiurile vâlcene şi mai ales locului, cu rezonanţă istorică, al Hurezilor. Pictat cu cornul şi, uneori, cu pensula, îmbinând în motive geometrice şi florale aidoma celor de la chenare şi portaluri de piatră – verdele şi galbenul, brunul şi roşul pe un fond de culoarea fildeşului, această ceramică preţioasă, chiar şi în exemplarele sale cele mai umile, aminteşte de unele vase orientale aduse din Asia.
Ştiinţa modelării lutului rămâne un reper obligatoriu pentru fiecare meşter popular al zilelor noastre.”
Acad. Răzvan Theodorescu
“Povestea târgului “Cocoşul de Hurez” începe pe malul bătrânului Alutus, în vara anului 1971, când organizatorii Festivalului de folclor “Cântecele Oltului”, ajunsă atunci la cea de a treia ediţie, s-au gândit să reîntregească această sărbătoare a cântecului, jocului şi portului popular, cu o sărbătoare – pe potrivă – a lutului cântător, a lutului reînviat de mâinile fermecate ale meşterilor. Aşa s-a închegat iniţiativa primului târg al olarilor, care s-a deschis lumii în acel templu al naturii care a fost parcul Ostrov din Călimăneşti în zilele de 7-8 august 1971.
Începând de la ediţia a IV-a – 1974, iniţiatorii şi organizatorii, au găsit de cuviinţă să “transplanteze” târgul în vatra lui firească, la Horezu, în satul de vacanţă de pe dealul Horezului, sub umbra stejarilor seculari.
Târgul ceramicii populare româneşti “Cocoşul de Hurez” s-a constituit într-un adevărat program de stimulare a creaţiei populare, de promovare a valorilor autentice ale artei populare, care vesteşte în fiecare an, de Moşi, la Horezu – vatra nestinsă a olăritului românesc, reînvierea perpetuă a tradiţiei creatoare de valori.”
Prof.dr. Gheorghe Deaconu
“Astăzi, centrul ceramic Hurezu continuă să fie un adevărat creuzet al creaţiei ceramice româneşti, izvorul tradiţiei pulsând încă viu în viaţa comunităţii. Ca şi odioară olarii contemporani – descendenţi ai unor vestite familii precum Frigură, Vicşoreanu, Iorga, Mischiu, Popa – trăiesc pe aceiaşi vatră strămoşească, devenită strada cu numele de Olari; ei modelează argila cu aceiaşi neîntrecută maiestrie ca şi înaintaşii lor. Continuitatea acestui străvechi meşteşug este o evidenţă şi am îndrăzni să spunem, o raţiune existenţială a oraşului însuşi. Fără vestita ceramică lucrată de olarii Hurezani, poate că oraşul Horezu nu s-ar fi impus între celelalte localităţi urbane din România contemporană.”
Dr. Doina Işfănoni
“Meşteşugarii au beneficiat din cele mai vechi timpuri de un deosebit prestigiu. Ei au fost dintotdeauna, cu adevărat “dătători de viaţă”, de mijloace de existenţă, de cultură şi de artă.
Galeria de artă contemporană românească se constituie, asemenea târgului ceramicii populare româneşti “Cocoşul de Hurez”, într-o corabie salvatoare a unui meşteşug multimilenar.”
Prof. Elena Stoica