01 – Eco-Etno-Folk Film
Festivalul Eco-Etno-Folk Film
Ediții festival
Ediţia I – 8-11 septembrie 1999
Ediţia II – 7-10 septembrie 2000
Ediţia III – 1-5 septembrie 2001
Ediţia IV – 4-8 septembrie 2002
Ediţia V – 2-7 septembrie 2003
Ediţia VI – 25-29 august 2004
Ediţia VII – 31 august-4 septembrie 2005
Ediţia VIII – 28 august-2 septembrie 2006
Ediţia IX – 4-9 septembrie 2007
Ediţia X – 2-7 septembrie 2008
Ediţia XI – 1 septembrie 2009
Ediţia XII – 25-29 august 2010
Tematica Filmelor
FILM THEMES FOR THE
INTERNATIONAL FILM FESTIVAL “ECO-ETHNO-FOLK FILMS”
ECO
– Research and presentation of environment
– Naturist “healing“ practices
– Spiritual ecology
– Practices for protection and conservation of the natural environment
– Conservation of historical monuments and sites
– Ecological education and behaviour
– Alarming situations of ecological unbalance
– Ecological models and strategies: natural reservations
ETHNO
– Home industry, actual trades and traditional handicrafts
– Layout of homes and annexes in the peasant household
– Peasant vineyards, vine and wine
– Customs old and new
– Beliefs, customs and traditions
– Chronics, personal journal, monographies and other documents of a village family
– Church, school, cultural circle, museum and spirituality
– Daily and seasonal working hands
– Popular costumes, needle work, rugs and carpets – the dowry chest
– Fundamental rituals and ceremonials of the family and village life
– Ethnographic themes – free choice
– Embellishment of household objects – techniques and technologies
FOLK
– The repertoire of a folk singer
– Artistic groups and circles: popular theatre, choir, dance orchestras
– Village dance and its place in the yearly feasts
– Categories of folklore: tales, ballades, doinas, songs, etc.
– Customs and traditions in folklore manifestations
– Folkloric sources in artistic creations
– Painters – sculptors
Opinii despre Festival
„Festivalul Internaţional ECO-ETNO-FOLK Film reuneşte cineaşti din zeci de ţări ale lumii, de pe toate continentele şi oferă prilejul Şcolilor de cinema, profesioniştilor şi cinecluburilor de pe diverse meridiane -fireşte, în primul rând din România – să îşi îndrepte atenţia spre universul spiritual ţărănesc, privit în toată lumea astăzi cu un interes special şi nu întâmplător, ci pentru că totalitarismul globalizării a devenit aproape sufocant. Lumea îşi caută izvoarele identităţii pentru a respira nu numai sub cerul mitologiei ţărăneşti, ci şi pentru a-şi găsi propria identitate şi pecete. Este o mare nevoie astăzi, în era globalizării agresive, de sentimentul că exişti ca individualitate, căpoţişi tu să fii un univers şi nu numai o rotiţă într-o maşinărie infernală, într-un malaxor uriaş care şi-a propus, din nefericire, să toarne pe bandă rulantă omuleţii descrişi atât de bine, în urmă cu câteva decenii, de Gopo.
Ediţiile depănă acum, ca şi calitatea peliculelor înscrise iniţial pentru cea de a treia ediţie, confirmă strălucit raţiunile care ne-au îndemnat la această generoasă iniţiativă culturală.”
Astăzi, când lumea se împarte în orgolii şi vanităţi, când oamenii din cinematografia română se ceartă pentru mucava şi draperii, rătăcind în căutarea gloriei, e bine că undeva, la Slătioara, în inima Olteniei, tinerii cineaşti găzduiţi de Dinu Săraru se pot gândi cu speranţă la problemele reale ale profesiunii pe care şi-au ales-o. Cu atât mai mult cu cât la „ linia de start „ei se aliniază alături de alte câteva zeci de cineaşti veniţi din toate colţurile lumii. Festivalul, aflat la cea de-a treia ediţie, tinde să devină punct de reper şi de confruntare a valorilor tinere.
într-un moment de intensă globalizare şi europenizare administrativă, militară, economică etc., nu putem decât elogia atenţia acordată „instituţiei ţăranului” de pretutindeni şi Român, în primul rând, dar şi a datinilor, profesiunilor vechi, portului, cântecului, vorbei, pe scurt: atenţia acordată individului specific, istoric şi actual şi ambientului său, cel ce-i conferă individualitate şi istoricitate. Şi, evident, vorbim în primul rând de tradiţie, de acea „tradiţie – dinamică ” ce nu se mulţumeşte de „a primi şi a păstra „, ci care ambiţionează să creeze, într-un anumit stil şi spirit, coloana vertebrală a unei culturi, fără de care nu numai naţiunile, dar şi omul, „europeanul” şi-ar pierde identitatea.
„Pe urmele unor înaintaşi şi profesori remarcabili, regizori şi oameni de imagine din România, ca şi colegii lor de aiurea, au reînnodatfestivalul din satul vâlcean cu picturi de „potecaşi”, cu marea tradiţie a documentarului naţional şi european unde, alături de istorie, folclorul şi-a avut mereu un loc seniorial.”
Am văzut filme ce înregistrează mutaţiile implacabile intervenite în lumea noastră, cu consecinţele lor, unele amare, altele ce ţin de o anumită împăcare mai mult sau mai puţin senină cu realitatea (…)
Cu aceste câteva filme s-ar putea oricând alcătui un bun ciclu de Cinematecă. Printre altele, ar fi şi un prilej rar de a mai auzi şi o frumoasă limbă românească, uitată de mult prea mediatizatele noastre vedete, de la parlamentari la starurile răsărite peste noapte.
„ Dacă la Slătioara s-ar fi prezentat numai filmul „Eu aştept un viitor luminos ” semnat de o studentă a regizorului Andrei Blaier, Festivalul ar fi fost o reuşită. Un film pe care nu-l poţi uita este un succes fireşte, al regizorului acelui film, dar şi al Festivalului în care l-ai văzut. Sper că ediţia a X-a să fie măcar tot atât de reuşită ca primele nouă.”
„ Ţin să evidenţiez iniţiativa de a organiza un astfel de festival, cu o asemenea temă şi într-un asemenea loc. Iniţiativa trebuie să continue cu orice preţ.”
