Joi, 19.05.2016, la Hotelul Marshal Garden din București a avut loc o ceremonie prin care s-a marcat aniversarea a 18 ani ( majoratul)  de la înființarea FUNDAȚIEI NAȚIONALE PENTRU CIVILIZAȚIE RURALĂ  „ NIȘTE ȚĂRANI”.
La eveniment au participat, la invitația președintelui fondator al Fundației, scriitorul și publicistul DINU SĂRARU , numeroase personalități ale vieții  academice ,  culturale, literare, științifice și artistice printre care amintim pe academicianul RĂZVAN THEODORESCU, critical literar  VALERIU RÎPEANU, scriitorul ȘTEFAN MITROI,  fostul parlamentar  MATEI VINTILĂ,  scriitorul  NICOLAE ROTARU, etnologul CORINA MIHĂESCU, pictorița  ELENA MURARIU, publicistul și realizatorul TV  VARTAN ARACHELIAN ,  fostul secretar de stat ION ANTONESCU, solista FLOAREA CALOTĂ, doctorul ION POPESCU, editorul SORIN MIHĂILESCU, prof. univ. ILIE BĂDESCU,  sculptorul IOAN BOLBOREA, profesorul COPEL MOSCU, inginerul CLAUDIU GEORGESCU și mulți alții. De asemenea, la manifestare au participat mulți dintre laureații Marelui premiu decernat anual de către  Fundație dar și colaboratori și apropiați ai revistei „CLIPA” , magazinul actualității culturale românești, editată de FNȚ.

            “La 10 iunie 1998, îmi amintesc, Dinu Săraru a avut ideea să creăm această fundație în Palatul Princiar al Ticuleștilor. Ceea ce arăta că toți suntem de fapt, indiferent de locul nostru social, toți suntem proveniți, boieri, boiernași, burghezi, țărani, muncitori, ofițeri, toți veneam din aceeși matcă a țărănimii. Apropriații mei zâmbesc atunci când aud că le spun copiilor mei noutăți venind dintr-un neam de răzeși și subliniez acest lucru, chiar dacă răzeși erau in secolul XVIII, și între timp ei au mai devenit și altceva, suntem un neam de țărani cu toții. Dinu Săraru a avut această idee și l-am secondat, într-adevăr, nu știam pe atunci nici că voi fi ministru, sau senator, nici că el va fi, așa cum a meritat, directorul Teatrului Național, eram într-o epocă în care România exista încă, obosesc să spun de trei ori pe săptămâna, e sloganul în care cred, că România nu mai există ca atare, ca o entitate statală.
Sunt mândru ca ți-am stat alături, că te-am secondat și sunt mândru că fac parte dintr-o parte a societății civile in care cred, mică, mică de tot, dar în care cred și care va merge înainte. ”

Acad. Răzvan Theodorescu

“Să facem un bilanț al celor optsprezece ani de la lansarea acestei fundații. De fiecare dată s-a făcut altceva; de exemplu s-a vorbit despre premiile pe care le-a acordat Fundația Națională “Niște Țărani” pentru niște lucruri care au rămas în istorie …
Daca luăm revista Clipa, știm cât de greu poate să apară o revistă acum; patruzeci și nouă de numere; aici este vorba de energia, entuziasmul, tocmai ce spunea odată regretatul Florin Constantiniu: respectul pe care Dinu Săraru îl are față de autori, de colaboratori, aici nu este vorba numai de conținut istoric, sociologic, ci din toate domeniile. Florin Constantiniu facea diferite comparații si spunea de Dinu Săraru: cât respect are pentru noi, cei care colaborăm acolo, și de aceea era întotdeauna aproape grijuliu să nu-i întârzie articolul pe care îl datora acestei reviste, acestei publicații. ”

Prof.univ.dr.  Valeriu Râpeanu

“Cred că dumneavoastră când ați vorbit de tinerețea mea nu mi-ați numărat anii, vreau, sper că v-ați uitat chiar la speranțele mele, v-ati uitat puțin la sufletul meu, la încăpățânarea mea de a crede că se mai poate salva lumea care ne-a dat și care v-a dat lumii. Sigur că e vorba de o aniversare aici, nu vreau să semene cu un prohod și există riscul ca vorbele mele să ducă spre o astfel de asemuire, pentru că  într-adevăr lumea țăranilor aproape că nu mai există, satul, cel puțin în sud cu certitudine nu mai există. Sunt satele românești într-adevăr niște pustiuri populate de amintiri și de dragostea unora ca dumneavoastră, ca mine, care revenim acolo mereu și mereu, încercând să punem ceva, ne punem chiar pe noi înșine și, într-un, final ne vom pune pe toți, vom pune ceva din sufletul nostru, punem din dragostea noastră, ne încăpățânăm să ne punem inima să bată, uneori cum bate clopotul din sat, care nici ăla nu mai are pentru cine să bată, fiindcă în satul românesc aproape că nu mai are cine să moară, ultimul care a murit în satul românesc a fost satul însuși.
Am crezut multă vreme că se poate salva această lume, că ține de mersul firesc al vremurilor, pentru că, iată, că există un minister, am descoperit târziu încoace, că se cheamă Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale. Unde e partea de dezvoltare rurală? Unde? O luăm de douăzeci și șase de ani încoace, arătați-mi niște semne, ale părții de dezvoltare rurală, asta induce ideea mincinoasă că ar fi existat în toți acești ani o politică guvernamentală. S-ar fi putut salva satul românesc, dar, din păcate, niciunul dintre guverne nu a făcut nimic.
România își pierde identitatea, dacă nu cumva, așa cum s-a spus, chiar și-a fi pierdut-o, și faptul că a pierdut satul este o dovadă întristătoare că și-a pierdut în bună măsură această identitate. Mai pot salva satul românesc cărțile noastre. Nu există literatură urbană și literatură rurală, nu există cărți de la țară și cărți de la oraș, există literatură bună și literatură proastă, există filme bune și filme proaste, nu există artă plastică rurală și artă plastică urbană. Există teme, extracții din lumea satului și lumea orașului, dar oamenii sunt la fel, au sentimente, se nasc, cresc, mor, au speranțe. Toți venim, și satul, și orașul și toate așezările sunt râurile care s-au vărsat în marea asta atât de tulbure astăzi, care se cheamă România, toți venim de acolo, dar, din păcate, nici măcar despre ziduri între sat și oraș nu mai putem vorbi, pentru că repet, satul nu mai există. Dar, repet, există speranța noastră, speranța mea este foarte tânără , ea se naște în fiecare dimineață, eu mă chinui, mă canonesc, mă căznesc, cum se spune în lumea mea din Teleorman, să mă pun în slujba ei, să-mi pun cuvinetele așa cum mă pricep, alea puține, în slujba ei, în speranța că mai pot salva ceva.
Nu sunt de multa vreme alături de Fundația “Niște Țărani”, sunt însă de multă vreme, chiar de prea multă vreme fiu de țăran, și așa vreau să ramân până în ultima zi a speranțelor mele.
Vă mulțumesc și promit să mergem înainte. Nu cu spatele, cu fața și cu inima, domnule Săraru.”

Ștefan Mitroi
câteodată, scriitor, întotdeauna, fiu de țăran

      “Maestre, ați reușit într-adevar ceea ce părea de nerealizat, adică să confirmați că într-adevăr lumea țărănească este argumentul fundamental al identității unui neam. Eu aș îndrăzni să vă propun o interpretare puțintel mai optimistă în legătură cu situația în care se află lumea țărănească sau chestiunea țărănească, pentru că asta și explică într-un fel energetismul pe care l-a dovedit, pe care ni l-a dezvăluit maestrul  Dinu Săraru, chiar prin realizarea acestei fundații. Acesta este un excelent exemplu de energie țărănească, care este fără vârstă. În momentul acesta, în lume se dă într-adevar o bătălie; este războiul împotriva lumilor țărănești, nu numai în România, pe toată planeta. Este un război teribil …
Lumea țărănească  încearcă să-și recucerească poziția din care forțe teribile încearcă să o disloce, fie vorba de marile corporații, știți foarte bine ce se intâmplă cu corporațiile care în clipa de față au inventat de pildă copyright-ul pe ceea ce este de la Dumnezeu, pe semințe etc, etc, tocmai ca să anihileze suveranitatea lumii țărănești și suveranitatea pământului. Eu cred însă că bătălia are o latură spirituală. Uitați-vă la intelectualii români: în clipa de față, în marea lor majoritate, nu au instinct național. În această bătălie sunt într-adevăr corpuri de intelectuali puternice și Fundația Națională „Niște Țărani” este unul dintre corpurile acestea, care probează, dovedesc instinct național.
În clipa de față, există suficiente elemente în ceea ce a făcut Fundația Națională “Niște Țărani” pentru a lansa proiectul “Enciclopedia Țăranului”. Trebuie acest proiect lansat și asumat ! Se vor vedea toate răspunsurile țărănești la problemele universale ale vieții. Pentru că ele sunt în folclorul românesc, pentru că ele sunt în literatura care este creeată de cei cu extracție rurală care vin din lumea țărănească și care au descoperit, ne-au arătat universalitatea răspunsului țărănesc.
Este foarte bine să fim în continuare optimiști. Maestrul Dinu Săraru este spiritul tutelar al aceste Fundații si al acestei direcții a militantismului țărănesc universal. Nicolae Iorga spunea ce înseamnă țăran, terra – zicea el, țară, tăran, cu aceeași rădăcină. Țăranul este omul pământului, este singura aristocrație cu investitură divină, la scară planetară. Deci, suntem într-adevăr garanții unei moșteniri extraordinare, pe care trebuie sa ne-o asumăm. Fundația este un cadru excepțional pentru așa ceva și sunt convins că proiectul are un mare viitor.”

Prof.univ.dr. Ilie Bădescu

“Dacă imi dați voie, aș vrea să spun și eu două cuvinte. Sunt fata ultimului țăran din Slătioara, care mi-a așternut mie și sorei mele iubite, la picioare o lume cum nu a fost alta, reprezentată, pe de o parte de toți cei de aici de fața, și de mulți alții care ne veghează de sus sau mai și de sus. Și vreau sa ii mulțumesc mamei mele, care a fost alături de tatăl meu 58 de ani.”

Ruxandra Săraru